Fost colaborator declarat al Securităţii, promovat de Ministerul Culturii. Ce probleme se ridică

În dosare s-au păstrat documente care atestă fără dubiu că, în perioada 1977-1989, Neumann a transmis Securităţii, atât prin înscrisuri olografe, cât şi verbal, informaţii despre terţe persoane, colegi şi membri ai anturajului, se arată în document.

În perioada colaborării cu Serviciul I al Securităţii Timiş (august 1977-iunie 1989), Neumann a fost dirijat, în principal, în acţiuni de supraveghere informativă a colegilor de la Muzeul Banatului din Timişoara - Secţia de istorie, sau a altor istorici şi oameni de cultură, din ţară şi din emigraţie, cu care a intrat în contact şi despre care a dat informaţii bogate şi detaliate, privind atât activitatea lor profesională, cât şi viaţa lor privată, a arătat CNSAS în instanţă.

Neumann aborda problemele ştiinţifice pe care trebuia să le trateze din perspectiva respectării directivelor oficiale, trasate de politica PCR în domeniu, cu precădere în problema continuităţii populaţiei romanizate pe teritoriul actual al României.

Exemplu de notă: „Vizitând expoziţiile de istorie ale Muzeului Banatului constatăm: inadmisibil de slab prezentată cucerirea Daciei de către romani. /…/ insuficient integrată problema continuităţii daco-române în Banat în aceeaşi problematică la nivel naţional. /…/ ar fi de preferat să se înlocuiască textele mai vechi cu texte noi, bazate pe ultimele documente de partid şi pe ultimele cercetări ştiinţifice”. Observaţii pe margine: materialul „se va exploata la informare către organele P.C.R.” (sursa, aici)

"Această problemă, care era una de competenţa oamenilor de ştiinţă şi a specialiştilor în istorie veche, a fost tratată în notele informative furnizate de dl. Neumann Victor Andrei Marius ca o problemă politică, de respectare a comandamentelor ideologice ale regimului totalitar comunist şi, lucru mai grav, informaţiile transmise de sursa „HODOŞ” au avut consecinţe directe asupra persoanelor urmărite, în special asupra dlui F.M., directorul Muzeului Banatului, se arată în documentul care poate fi accesat aici.

În urma notelor informative din martie 1978, între care două au fost redactate de pârât în aceeaşi zi, 22.03.1978, s-a deschis mapa de verificare pe numele lui F.M., transformându-l într-un dosar de urmărire informativă.

În dosarele identificate în arhiva CNSAS se regăsesc şi documente (olografe sau dactilo) privind informaţiile pe care "Hodoş" le-a furnizat Securităţii cu privire la activităţile, preocupările sau viaţa privată a unor specialişti sau ziarişti străini, pe care i-a cunoscut cu prilejul deplasărilor în străinătate, sau cu privire la alte persoane pe care le-a frecventat sau cu care a intrat în contact pentru scurt timp în ţară.

Din documentele puse la dispoziţia instanţei de CNSAS, a mai reieşit că "Hodoş" a fost deplasat de Securitate la manifestări ştiinţifice pe teme de istorie în Iugoslavia şi cercetări de arhivă în R.P. Ungară, cu sarcini contrainformative, sarcini de influenţare pozitivă, de aducere a unor dovezi istoriografice în ţară.

Potrivit unei Note datate 19.10.1989, în vara anului 1989, într-o perioadă când cetăţenii români întâmpinau mari restricţii privind călătoriile externe, Neumann s-a deplasat în Israel şi RF Germania, la congrese şi seminarii de specialitate, iar în perioada octombrie-decembrie 1989 a beneficiat şi de o bursă de studii, la Bonn.

O altă informaţie relevantă este faptul că în dosarul SIE 56782 al lui Neumann există o chitanţă olografa, datată (în mod eronat) 06.08.1989, prin care dl. Neumann Victor Andrei Marius a confirmat primirea sumei de 100 dolari SUA. Potrivit antetului, chitanţa provine de la Serviciul Român de Informaţii. În opinia CNSAS, conţinutul dosarului SIE 56782 susţine ipoteza că acest decont, deşi apare într-un document emis de o instituţie a statului român democrat, priveşte de fapt activitatea pe care pârâtul a desfăşurat-o anterior datei de 22 decembrie 1989, când se afla în reţeaua informativă a Securităţii Timiş, în legătura lt. col. C.A. de la GOT 0544.

Informaţiile transmise de Neumann au avut urmări directe asupra persoanelor din anturajul profesional al acestuia, au stat la baza efectuării unor verificări specifice, sau a deschiderii unor dosare de urmărire informativă, a arătat CNSAS.

Notele informative pe care le-a furnizat Securităţii Neumann, deşi conţin numeroase referiri la chestiuni aparent „tehnice”, specifice domeniului în care este specializat, reprezintă de fapt evaluări pe care sursa „HODOŞ” le-a făcut colegilor de breaslă, strict din perspectiva respectării liniei ideologice a Partidului Comunist Român în domeniul istoriei, a susţinut CNSAS în acţiunea în instanţă.

Practic, potrivit CNSAS, Neumann, în calitate de sursă a Securităţii, a urmărit peste un deceniu şi a raportat Securităţii Timiş modul în care colegii de serviciu s-au abătut de la directivele de partid şi nu au respectat normele politice ale „propagandei muzeale”, care a constituit însuşi motivul recrutării sale.

De partea sa, Neumann a susţinut în instanţă că informaţiile transmise Securităţii, dar "şi cele care i se atribuie fără să fi fost transmise", nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nu au vizat îngrădirea dreptului fundamental la viaţă privată.

El a susţinut ca informaţiile citate în cererea de chemare în judecată "sunt opinii ştiinţifice în domeniul istoriei, relevă unele interpretări diferite ale izvoarelor istorice, precum şi activităţi desfăşurate în deplasările pentru cercetări ştiinţifice realizate în afara României."

"Nu există nicio referire la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist pe care le-ar fi avut persoanele cu care a intrat în relaţii profesionale, iar informaţiile care îi aparţin au fost furnizate pe baza analizei unor scrieri publicate sau a unor comunicări în cadrul manifestărilor ştiinţifice publice (simpozioane, conferinţe etc.)", a susţinut el.

Neumann a încercat să demonstreze că adoptarea unei atitudini de respectare a directivelor partidului comunist în materie de istorie naţională, de cultivare a spiritului naţional, „cu precădere în problema continuităţii populaţiei romanizate pe teritoriul actual al României”, constituie o atitudine de aderare la sistemul totalitar.

Curtea a dat însă dreptate CNSAS şi a decis că "în cauză s-a făcut dovada faptului că pârâtul a furnizat fostei Securităţi informaţii cu privire la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, motiv pentru care acţiunea urmează a fi admisă, cu consecinţa constatării calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii."

"Semnificaţiile politice ale relatărilor, scrise sau verbale, sunt mai presus de orice îndoială şi la fel de certe au fost şi consecinţele directe pe care informaţiile date Securităţii le-au avut asupra colegilor de breaslă sau asupra persoanelor din anturaj. Pârâtul a denunţat atât atitudini şi opinii contrare liniei oficiale dictate de PCR în domeniul „propagandei muzeale”, cât şi alte activităţi interzise de regimul comunist (cum ar fi interesul pentru studierea Cabalei, sau organizarea de „saloane literare nelegale”). Practic, prin activitatea sa constantă, pârâtul a sprijinit în mod activ şi direct controlul exercitat de Securitate asupra vieţii intelectuale şi profesionale a colegilor şi specialiştilor cu care a intrat în contact. Faţă de conţinutul acestor documente, reclamantul precizează că Securitatea monitoriza cu atenţie orice comentariu negativ la adresa regimului comunist, cunoscut fiind faptul că acesta urmărea promovarea ideii că statul comunist era forma superioară de organizare politică şi socială, în care toate persoanele aveau un nivel de viaţă ridicat, iar meritele pentru această stare de fapt se datorau în exclusivitate partidului.

Nu se poate reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Pârâtul nu putea să cunoască în momentul furnizării informaţiilor dacă Securitatea avea sau nu cunoştinţă de situaţiile pe care acesta urma să le denunţe. Atât timp cât pârâtul nu a luat în calcul şi ipoteza în care Securitatea nu ar fi cunoscut situaţiile denunţate, rezultă că acesta nu a menajat interesele persoanelor denunţate, nu a avut o atitudine precaută şi nici de protejare a celor denunţaţi. Prin urmare, nesocotind interesele celor denunţaţi, pârâtul a vizat îngrădirea drepturilor privind viaţa privată, atât timp cât a acceptat că persoanele denunţate puteau să facă obiectul unor investigaţii suplimentare ale Securităţii ca rezultat al denunţurilor sale. Prin furnizarea acestor informaţii, pârâtul a conştientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în denunţurile sale se pot lua măsuri de urmărire şi verificare (încălcarea dreptului la viaţă privată) şi, prin urmare, a vizat această consecinţă", a decis instanţa.

* * *

Într-un interviu acordat lui Gabriel Andreescu, Victor Neumann a susţinut că ofiţerul de Securitate l-a ameninţat cu pierderea locului de muncă dacă nu acceptă recrutarea. Într-una din zile, istoricul plecase mai devreme de la serviciu, dar semnase fişa de pontaj ca şi cum ar fi fost prezent toată ziua. Securitatea pregătise împingerea lui în situaţia care l-a făcut şantajabil.

Se ridică însă o problemă. Mulţi români au fost abordaţi de Securitate. Unii au colaborat, alţii au refuzat însă colaborarea, cu toate consecinţele aferente. În cazul disidentului Gheorghe Ursu, de exemplu, refuzul de a colabora l-a costat viaţa.

Nimeni nu poate pretinde cuiva să fie erou. Nu toţi oamenii au stofă de Goma sau Doina Cornea. La o adică, in extremis, instinctul de conservare poate să bată principiile la destulă lume. Teama pentru propria viaţa, pentru familie, carieră etc. i-a împins pe mulţi români să semneze angajamente. Unii însă au semnat fără a furniza nicio informaţie Securităţii. Alţii au furnizat doar informaţii care nu-i puneau cu nimic în pericol pe cei "turnaţi". Dacă angajamentul poate fi, în unele cazuri, văzut ca ţinând de autoconservare, ce scrii în declaraţii devine însă o alegere personală.

La fel cum şi Ministerul Culturii, de fapt, cei care îl conduc, decide pe cine promovează şi laudă. Nu, nu suntem în comunism astfel încât să nu dăm voie oamenilor să facă facultăţi sau să muncească fiindcă sunt "elemente duşmănoase" sau provin din "familii de chiaburi." Însă, din respect pentru victimele regimului comunist şi ale Securităţii trebuie avut grijă ce "modele" promovezi.