Fost oficial al administraţiei Biden care a coordonat răspunsul la COVID susţine acum teoria scurgerii virusului din laborator
Fostul coordonator al răspunsului la pandemia COVID-19 al Casei Albe în administraţia Biden, dr. Ashish Jha, a devenit în acest weekend unul dintre cei mai cunoscuţi contestatari ai teoriei scurgerii virusului din laborator care şi-au schimbat poziţia.
Într-un interviu acordat jurnalistei Dana Bash de la CNN, Jha a declarat că, în prezent, consideră că cea mai probabilă explicaţie pentru originea pandemiei este o scurgere de la Institutul de Virusologie din Wuhan, potrivit Zero Hedge, citând un raport realizat de analistul şi comentatorul politic Jonathan Turley.
Pe măsură ce comentatori şi politicieni admit tot mai discret că teoria originii naturale a virusului este mai puţin convingătoare decât se credea iniţial, oamenii de ştiinţă care au susţinut încă de la început ipoteza scurgerii din laborator şi care au fost marginalizaţi ani la rând continuă să fie excluşi din mediul academic.
Jha a declarat:
„Acest lucru îi va surprinde pe unii oameni. Când am intrat la Casa Albă, opinia mea era: «A fost aproape sigur o epidemie de origine naturală, deşi exista şi posibilitatea unei scurgeri din laborator». Pe baza informaţiilor pe care le-am aflat şi a celor pe care le-am analizat ulterior, am ajuns la concluzia că este mai probabil să fi fost o scurgere din laborator.”
Turley afirmă că apreciază faptul că Jha şi-a făcut publică schimbarea de opinie şi susţine că este firesc ca punctele de vedere ale oamenilor de ştiinţă şi ale cercetătorilor să evolueze odată cu apariţia unor noi informaţii.
În opinia analistului, ceea ce nu ar trebui să se schimbe este disponibilitatea comunităţii academice de a accepta opinii divergente. El îi reproşează, printre alţii, fostului consilier medical al Casei Albe, Anthony Fauci, că, deşi a ocupat o poziţie influentă în timpul pandemiei, nu a condamnat campaniile de marginalizare îndreptate împotriva experţilor care aveau opinii diferite, inclusiv în privinţa originii virusului.
În plus, Turley susţine că, din cauza acestui climat, nu a existat o dezbatere naţională reală asupra multor aspecte legate de pandemie şi asupra costurilor sociale şi economice generate de politicile adoptate.
El aminteşte că, în urmă cu câţiva ani, a participat la o conferinţă la Universitatea din Chicago alături de profesorul Jay Bhattacharya şi alţi cercetători care contestaseră poziţiile dominante în timpul pandemiei. După eveniment, i-a întrebat câţi dintre aceştia au fost reprimiţi sau reintegraţi în facultăţile ori organizaţiile profesionale din care făceau parte. Potrivit autorului, toţi au răspuns că sunt în continuare trataţi ca persoane indezirabile pentru faptul că au contestat consensul dominant.
Turley afirma că Bhattacharya, care între timp a primit Premiul pentru Libertate Intelectuală al Academiei Americane de Ştiinţe şi Litere, a fost ani la rând marginalizat şi supus unor atacuri.
În raport, sunt menţionate articole publicate de jurnalistul Michael Hiltzik în Los Angeles Times, care a criticat Universitatea Stanford pentru că a permis unor cercetători cu opinii diferite să participe la un forum ştiinţific şi a susţinut că teoria scurgerii virusului din laborator reprezintă „nu doar un atac la adresa ştiinţei, ci şi o ameninţare la adresa sănătăţii publice”.
Turley este de părere că Hiltzik a continuat să respingă această ipoteză şi anul trecut.
În continuare sunt prezentate exemple despre modul în care teoria scurgerii virusului din laborator a fost descrisă, în primii ani ai pandemiei, drept o „teorie a conspiraţiei” de către mai multe publicaţii şi instituţii media.
Este menţionat faptul că The Washington Post a criticat declaraţiile senatorului republican Tom Cotton privind posibilitatea unei scurgeri din laborator, calificând teoria drept deja infirmată, iar jurnalistul Glenn Kessler l-a ironizat ulterior pe senatorul Ted Cruz pentru promovarea aceleiaşi ipoteze.
Turley susţine că jurnalista Apoorva Mandavilli de la The New York Times a descris simpla invocare a acestei teorii drept „rasistă”, iar postul public NPR a difuzat numeroase materiale în care ipoteza era prezentată ca o teorie a conspiraţiei promovată de extrema dreaptă.
În opinia analistului, este legitim ca persoane precum Michael Hiltzik să continue să respingă teoria scurgerii virusului din laborator, la fel cum ar fi trebuit să fie legitim şi ca susţinătorii acestei ipoteze să îşi poată exprima argumentele.
Totuşi, Turley consideră că există o diferenţă importantă: cei care au contestat teoria laboratorului nu au fost marginalizaţi şi continuă să fie apreciaţi pentru activitatea lor, în timp ce cercetători precum Scott Atlas şi Jay Bhattacharya au suportat consecinţe profesionale pentru opiniile exprimate în timpul pandemiei.
Autorul susţine că, deşi mai multe dintre poziţiile acestor cercetători privind măştile chirurgicale, închiderea şcolilor şi alte măsuri au fost ulterior considerate justificate de o parte a comunităţii ştiinţifice, nu au existat consecinţe pentru cei care au impus ceea ce el numeşte „ortodoxia” şi intoleranţa în mediul universitar.
