Preda: Adrian Veştea a ţesut în spatele cortinei o înţelegere cu şeful statului. Ce încredere poţi avea în unul ca el?

Analistul politic Cristian Preda susţine, într-o analiză publicată luni, în Comunitatea Liberală, că premierul desemnat Adrian Veştea „e o soluţie tulbure” deoarece a ţesut în spatele cortinei o înţelegere cu şeful statului, „angajându-se într-un soi de puci contra propriului partid”.

„Ce încredere poţi avea în unul ca el? Mai ales că pare să aibă nivelul intelectual al Vioricăi Dăncilă”, a scris Cristian Preda.

Analiza politologului Cristian Preda

Înainte de a desemna un premier, preşedintele s-a gândit foarte mult. Aproape o lună. „De ce?”, l-au întrebat gazetarii. „Fiindcă nu vreau să fac experimente”, a răspuns el. Poate că nominalizarea lui E. Tomac şi înlocuirea lui cu A. Veştea, în ziua când primul trebuia să trimită Parlamentului noul guvern şi programul sau, nu au fost experimente, dar sunt sigur nişte gafe. Unele mari. Patru sunt lucrurile de care ar trebui să ţinem seama pentru a înţelege erorile comise de N. Dan.

Întâi de toate, a sărit în ochi neîncrederea şefului statului în partide. Sau, mai precis, în unele dintre ele. Impresia pe care a lăsat-o permanent a fost că nu crede că PNL şi USR se vor ţine de cuvânt şi vor alege să treacă în opoziţie. De aici şi imaginea de preşedinte pesedizat. E, desigur, o exagerare să-l crezi captiv lui Grindeanu, dar e la fel de eronat să-l proiectezi ca neutru şi lucid, cum a făcut-o purtătorul său neoficial de cuvânt M. Păun. Mai important e, însă, altceva: făcându-şi iluzia că vechea coaliţie ar fi putut fi refăcută, în jurul lui Tomac, şi că PNL şi USR ar putea coopera iarăşi cu PSD, N. Dan a eşuat. Desemnându-l pe Vestea, mizează pe spargerea PNL şi pe anularea apropierii acestei formaţiuni de USR. Unii penelişti au anunţat că dezertează, dar nu-s convins că vor fi suficient de mulţi cât să treacă guvernul. Şi chiar dacă s-ar ajunge aici, tot e ceva în neregulă. Căci Constituţia cere preşedintelui, când niciun partid nu are majoritate, să caute să le adune în jurul unui proiect, nu să le învrăjbească.

În al doilea rând, ambii candidaţi la poziţia de premier la care s-a oprit preşedintele sunt profiluri imprecise şi, astfel, problematice. Nefiind el însuşi neutru politic, Tomac a făcut gestul pe care l-au mai făcut şi alţii înaintea lui: aşa cum Renate Weber, ca să iau un singur exemplu, a ieşit din ALDE în ziua când PSD şi PNL au susţinut-o să devină Avocata Poporului, tot aşa, Tomac a renunţat la calitatea de membru PMP imediat ce preşedintele s-a hotărât să-i dea mandat să formeze un nou guvern. Apoi, deşi a pornit de la ideea că numeşte tehnocraţi, pe parcurs fostul lider pemepist a sugerat că ar putea accepta în cabinet membri de partid. Până la urmă, a preluat un număr de recomandări venite de la diverse formaţiuni. Dar nu a mai ajuns cu ele în faţa parlamentarilor. Vestea e şi el o soluţie tulbure: penelistul era, în momentul când a fost mandatat să formeze guvernul, unul dintre prim-vicepreşedinţii PNL. Unul care nu a avut curajul să meargă în faţa colegilor săi din BPN, ca să ceară nominalizarea, ci a ţesut în spatele cortinei o înţelegere cu şeful statului, angajându-se într-un soi de puci contra propriului partid. Ce încredere poţi avea în unul ca el? Mai ales că pare să aibă nivelul intelectual al Vioricai Dăncilă.

Nu putem să nu observăm, în al treilea rând, că dacă unii dintre cei ale căror nume au circulat ca ministeriabili, cât Tomac a fost candidat la fotoliul de premier, erau personalităţi cunoscute, alţii au fost nişte anonimi. Care au şi ţinut să rămână aşa, fiindcă niciunul n-a intervenit public ca să explice ce l-ar califica pentru o demnitate ministerială şi, mai ales, ce ar face şi cum ar negocia cu partidele proiectele pe care le-ar susţine. Şi mai straniu a fost că unii au abandonat cursa spre învestire, deşi acceptaseră ca numele lor să circule. Cum între ei se aflau şi consilieri ai preşedintelui sau colaboratori de-ai săi din alte instituţii, abandonul lor l-a slăbit pe N. Dan, creând impresia că nici el nu controlează ce se petrece. Abandonul primului candidat la funcţia de premier şi revenirea la ideea unei soluţii politice accentuează haosul. Iar faptul că nominalizarea unui penelist de frunte s-a făcut fără a-l informa măcar pe preşedintele PNL va spori tensiunea, nu o va aplana.

În fine, discuţiile iscate de nominalizarea lui Tomac au avut şi un efect politic însemnat. Nu, nu am în vedere apelul lui Călin Georgescu la suspendarea preşedintelui. E vorba despre altceva, şi anume despre conturarea unei opţiuni noi în favoarea alegerilor anticipate. Au exprimat-o PNL şi USR, care au alcătuit un soi de bloc, deocamdată informal, dar care e mai puternic în Parlament decât PSD, fiindcă deţine 29% din mandate, faţă de 27,5% cât are partidul lui S. Grindeanu. Până acum, doar AUR vorbise despre o asemenea soluţie la criza guvernamentală. Preşedintele e hotărât, însă, să nu convoace un scrutin anticipat. Iar decizia este în totalitate la el. În opinia mea, schimbarea lui Tomac cu Vestea va spori presiunea pentru alegeri înainte de termen, dar va încuraja şi adversarii ultranaţionalişti şi pesedişti ai preşedintelui să încerce suspendarea.

Faptul că N. Dan e aşa de dezorientat în jungla politicii slăbeşte întreg regimul. S-ar putea să ne trezim că avem nevoie nu de un nou guvern, nu de un nou Parlament, ci de o nouă Republică.