DNA contrazice Parchetul General: Decizia CJUE privind prescripţia se aplică şi în cazurile de corupţie

Direcţia Naţională Anticorupţie, condusă de procurorul şef Viorel Cerbu, susţine într-un răspuns oficial la solicitarea G4Media că decizia Lin 2 a Curţii de Justiţie a UE (CJUE) din 16 iulie 2026 se aplică şi în cazurile de corupţie, nu doar în cele de fraudă cu fonduri europene şi evaziune fiscală.

DNA contrazice astfel Parchetul General, care tot într-un răspuns oficial la solicitarea G4Media a susţinut că decizia CJUE – prin care faptele penale nu se prescriu aşa repede – se aplică doar în cazurile de fraudă cu fonduri europene şi evaziune fiscală cu prejudicii mai mari de 50.000 de euro.

Ce spune DNA

Referitor la domeniul de aplicare al hotărârii pronunţate în cauza C-280/25 [Lin II], prin raportare la legislaţia naţională, frauda gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii se poate circumscrie următoarelor fapte, având ca urmare producerea unui prejudiciu de cel puţin 50.000 euro:

Infracţiunile de evaziune fiscală;

Infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prev. de art. 181 – art. 185 din Legea nr 78/2000;

Infracţiunile de corupţie.

Referitor la infracţiunile de corupţie, deşi prin Hotărârea Lin I, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene face referire tangenţial la faptele de corupţie (par. 65), prin Ordonanţa din Cauza C-131/23 extinde argumentele privind prevalenţa principiului supremaţiei dreptului Uniunii care impune instanţelor naţionale obligaţia de principiu de a lăsa neaplicate deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, în măsură în care aceste decizii au efectul de a crea un risc sistemic de impunitate pentru astfel de infracţiuni (par. 98). Similar, instanţele naţionale sunt obligate în principiu să lase neaplicată decizia nr. 67/2022 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în măsură în care aceasta permite invocarea prescripţiei în temeiul deciziilor Curţii Constituţionale, ca lege penală mai favorabilă, amplificând riscul sistemic de impunitate pentru aceleaşi fapte (par. 99 cauza Lin) şi la aceste fapte.

De menţionat că Primul protocol la Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (1996), intrat în vigoare la aceeaşi dată de 17 octombrie 2002, prevede la art. 2, Corupţia pasivă: (1) „În sensul prezentului protocol, constituie corupţie pasivă fapta săvârşită cu intenţie, de către un funcţionar, fie direct, fie prin intermediul unui terţ, care constă în a pretinde sau a primi avantaje, de orice natură, pentru sine sau pentru un terţ, sau de a accepta promisiunea unor avantaje, în scopul îndeplinirii sau neîndeplinirii, în mod contrar îndatoririlor sale oficiale, a unui act în conformitate cu funcţia sa sau a unui act în legătură cu exercitarea funcţiei sale care aduce atingere sau este susceptibil să aducă atingere intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (…)”.

Conform art. 3, Corupţia activă: (1) „în sensul prezentului protocol, constituie corupţie activă fapta săvârşită cu intenţie, de către orice persoană, care constă în a promite sau a da, fie direct, fie prin intermediul unui terţ, un avantaj de orice natură, unui funcţionar, pentru sine sau pentru un terţ, pentru ca acesta să îndeplinească sau să se abţină să îndeplinească, în mod contrar îndatoririlor sale oficiale, un act în conformitate cu funcţia sa sau un act în legătură cu exercitarea funcţiei sale care aduce atingere sau este susceptibil să aducă atingere intereselor financiare ale Comunităţilor Europene”.