Procuror CSM: În mediul nostru se ştia cine urmează să fie procuror general înainte să facă Nicuşor Dan numirile
În mediul magistraţilor se ştia cine va fi procuror general înainte ca preşedintele Nicuşor Dan să facă oficial vreo numire, a declarat procurorul CSM Claudiu Sandu, într-un interviu acordat Epoch Times. Acesta este motivul pentru care magistraţii nu s-au înghesuit să candideze, spune el, pentru că nimeni nu vrea să fie „iepure”.
Sandu a mai punctat faptul că magistraţii nu ies în număr mai mare să critice ceea ce se întâmplă în justiţie, corupţia din magistratură etc., pentru simplul motiv că ştiu că vor suferi represalii. Inspecţia Judiciară a devenit o bâtă, spune el.
Redăm fragmentul relevant din interviu. Interviul integral, care atinge teme sensibile din Justiţie, îl puteţi urmări în materialul video.
Reporter: Haideţi să ne întoarcem înapoi un pic la preşedintele Nicuşor Dan, spunea dânsul - nu a negat niciodată că există probleme în justiţie, şi în conferinţele de presă şi în alte ieşiri publice, dar a sugerat că şi magistraţii, in corpore, au partea lor de responsabilitate, pentru că foarte puţini fac pasul în faţă, foarte puţini aduc dovezi pentru acuzaţiile pe care le lansează şi foarte puţini candidează pentru funcţii importante. De ce nu fac mai mulţi magistraţi pasul în faţă? Împărtăşiţi opinia preşedintelui, sau nu? Şi dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?
Claudiu Sandu: Nu împărtăşesc opinia, pentru că este o opinie foarte superficială. De ce? Ideea că nu sunt mulţi magistraţi care să iasă în faţa şi să comenteze anumite decizii, răspunsul este foarte simplu: pentru că magistraţii au familie.
Adică, marea masă a magistraţilor, oamenii corecţi, oamenii care îşi fac treaba zi de zi şi care nu lasă dosarele să moară cu anii, sunt oameni care trăiesc din salarii. Adică nu e comod să iasă şi să vorbească, ştiind că a doua zi va veni Inspecţia Judiciară şi va găsi ceva. Nu ai cum, în profesia asta, să nu faci o greşeală.
Încărcătura este atât de mare, presiunea este atât de mare, oboseala este atât de mare, încât faci o greşeală. E suficientă o singură greşeală pentru a fi înhăţat de Inspecţie, care, deşi nu ăsta ar fi rolul ei, cam asta face, este o bâtă. Şi ea este folosită ori de câte ori cineva iese în faţă.
Ei bine, dacă preşedintele ar fi făcut nişte consultări serioase şi ar fi încercat să înţeleagă, la fel ca în poliţie, la fel ca în alte servicii de astea în societate, oamenii care le prestează au familie. Şi nu prea e nimeni dispus să se expună public şi să vină să spună anumite chestiuni pe care le vede zi de zi, ştiind că va suporta nişte repercusiuni. Adică, totuşi, să ştiţi că noi nu suntem departe de 1990 ca mentalitate în România.
Reporter: La nivelul cui? Al societăţii sau la nivelul unora dintre capii justiţiei?
Claudiu Sandu: Şi al societăţii, şi instituţional. Adică, în momentul în care ieşi şi spui o chestiune care poate fi adevărată, clar deranjezi pe cineva, în general pe cineva din conducere, şi atunci cineva se va răzbuna pe tine. El nu îşi va asuma că a greşit niciodată.
Doar se va răzbuna pe tine.
Şi, că nu s-au înscris oameni pentru şefia parchetelor:
Dacă domnul preşedinte ar fi avut o minimă curiozitate sau ar fi dorit să mai obţină o opinie înainte de a face desemnările, probabil că ar fi aflat că motivul pentru care nu s-au înscris mai mulţi colegi procurori la concursul pentru conducerea Parchetului General a fost acela că, în mediul nostru, exista deja caracterizat numele şi persoana celui care urma să fie procuror general. Ori nimeni nu se duce ca un iepure. Mă duc dacă am o şansă.
Dacă nu am o şansă, de ce să mă înscriu? Singurul parchet unde au fost mai mulţi oameni a fost DIICOT-ul, pentru că acolo au fost nemulţumirile foarte mari. În sfârşit, fosta conducere a DIICOT cred că a făcut nişte erori manageriale destul de mari şi a nemulţumit foarte mulţi colegi.
Şi acolo este o zonă în care oamenii sunt un pic mai expuşi realităţii de zi cu zi. Adică ei văd traficanţi, văd victime, văd victime ale drogurilor şi oamenii sunt mult mai afectaţi.
Pentru Parchetul General au fost mulţi care au vrut să se înscrie. Dar, în momentul în care s-a venit cu un nume şi numele în mediul nostru s-a auzit, au spus: „Doamne, ce rost are să mă înscriu? Eu nu vreau să fiu iepurele nimănui.”
Reporter: Nu ştiam de doamna Chiriac, că s-a auzit. Ştiam, de exemplu, de domnul Voineag, că îşi transferase şoferul de dinainte şi că se lăuda dânsul că e ca şi numit acolo cu mult înainte să facă domnul preşedinte numirea.
