Un studiu identifică un posibil nou efect secundar al medicamentelor GLP-1, despre care se discută prea puţin

Medicamentele din clasa GLP-1, precum Wegovy şi Ozempic, au revoluţionat tratamentul obezităţii şi al diabetului zaharat de tip 2. Cu toate acestea, cercetătorii continuă să investigheze efectele secundare şi potenţialele riscuri asociate acestor terapii, potrivit Science Alert.

Unul dintre efectele adverse care a atras tot mai mult atenţia este alopecia, adică pierderea părului. Medicii şi cercetătorii au observat tot mai multe astfel de cazuri, însă până acum dovezile privind o legătură directă au fost limitate.

Un nou studiu, publicat în revista The BMJ şi coordonat de cercetători de la Universitatea din Pennsylvania, a analizat riscul de cădere a părului la pacienţii trataţi cu medicamente GLP-1, comparativ cu două alte clase frecvent utilizate pentru tratarea diabetului de tip 2: inhibitorii SGLT-2 şi inhibitorii DPP-4.

Risc mai mare de subţiere a părului

Rezultatele au evidenţiat o asociere semnificativă între tratamentele GLP-1 şi subţierea părului:

• un risc cu 37% mai mare comparativ cu inhibitorii SGLT-2;
• un risc cu 68% mai mare comparativ cu inhibitorii DPP-4.

Asocierea a fost observată în special pentru alopecia non-cicatricială, o formă de cădere a părului în care foliculii nu sunt distruşi definitiv, ceea ce înseamnă că părul poate creşte din nou.

„Utilizarea agoniştilor receptorului GLP-1 a fost asociată cu un risc mai mare de alopecie înregistrată clinic, în special alopecie non-cicatricială, la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, comparativ cu inhibitorii SGLT-2 şi DPP-4”, au scris autorii studiului.

Cercetătorii consideră că aceste rezultate pot contribui la luarea unor decizii terapeutice informate şi subliniază necesitatea unor studii suplimentare privind efectele dermatologice ale acestor medicamente.

Studiu realizat pe peste 50.000 de pacienţi

Analiza a inclus un număr mare de participanţi:

• 12.004 pacienţi trataţi cu medicamente GLP-1 au fost comparaţi cu 15.221 trataţi cu inhibitori SGLT-2;
• alţi 11.964 de pacienţi trataţi cu GLP-1 au fost comparaţi cu 11.233 trataţi cu inhibitori DPP-4.

Cercetătorii au ţinut cont şi de alţi factori care pot influenţa riscul de cădere a părului, precum vârsta, sexul, etnia şi afecţiunile preexistente.

De ce ar putea apărea căderea părului?

Mecanismul exact nu este încă pe deplin înţeles, însă autorii studiului oferă o explicaţie biologică plauzibilă.

Scăderea rapidă în greutate este deja cunoscută ca factor de risc pentru efluviul telogen, o formă temporară şi reversibilă de cădere a părului. În plus, pierderea rapidă în greutate poate fi însoţită de deficienţe de fier şi zinc, care afectează ciclul normal de creştere a firului de păr.

„Scăderea în greutate şi modificările stării nutriţionale, consecinţe frecvente ale terapiei cu agonişti ai receptorului GLP-1, sunt factori de risc cunoscuţi pentru efluviul telogen, oferind un mecanism biologic plauzibil pentru această asociere”, explică autorii.

Ce sunt medicamentele GLP-1?

Medicamentele GLP-1 sunt denumite astfel după peptida asemănătoare glucagonului-1 (GLP-1), un hormon natural care:

• reduce pofta de mâncare;
• încetineşte golirea stomacului;
• stimulează secreţia de insulină.

Aceste medicamente acţionează prin activarea receptorilor GLP-1, imitând efectele hormonului produs în mod natural de organism.

Beneficii importante, dar şi alte riscuri investigate

Deşi eficienţa lor în tratamentul obezităţii şi diabetului este bine documentată, cercetările au ridicat întrebări privind alte posibile efecte adverse, inclusiv:

• creşterea riscului unor afecţiuni osoase şi articulare;
• cazuri rare de pierdere bruscă a vederii.

Pe de altă parte, unele studii au asociat aceste medicamente şi cu un risc redus de demenţă şi anumite tipuri de cancer.

Riscul absolut rămâne redus

Autorii subliniază că, deşi asocierea este semnificativă din punct de vedere statistic, riscul absolut este mic.

Conform datelor analizate:

• aproximativ 7 persoane din 1.000 tratate cu medicamente GLP-1 au dezvoltat cădere a părului într-un interval de un an;
• comparativ cu 5 din 1.000 la inhibitorii SGLT-2;
• şi 4 din 1.000 la inhibitorii DPP-4.

Totodată, baza de date utilizată nu a permis evaluarea severităţii căderii părului, a duratei acesteia sau dacă pierderea părului a fost complet reversibilă.

„Deşi riscul absolut este redus, conştientizarea acestui posibil efect advers poate contribui la luarea unor decizii terapeutice mai bine informate”, concluzionează cercetătorii.