Descoperire surprinzătoare. Gândacii de bucătărie au o "memorie colectivă", afirmă cercetătorii

Memoria colectivă a unui grup poate fi esenţială pentru supravieţuire.

Pentru multe animale, siguranţa stă în număr, iar cunoştinţele se păstrează de-a lungul generaţiilor, transmiţând rute de migraţie, tehnici de vânătoare sau locuri sigure de refugiu prin învăţare socială.

Însă nu toate formele de memorie colectivă sunt create în acelaşi mod, scrie Science Alert.

În coloniile de gândaci de bucătărie, oamenii de ştiinţă au găsit dovezi ale unei memorii colective care apare exclusiv din interacţiunile dintre indivizi şi este stocată doar în structura socială a grupului.

„Abordarea noastră teoretică arată că interacţiunile sociale şi structura grupului sunt suficiente pentru manifestarea unei memorii colective”, a scris echipa condusă de Mariano Calvo Martin, specialist în ecologie socială de la Université Libre de Bruxelles din Belgia, într-un studiu publicat în 2023.

Dacă aţi răsturnat vreodată un buştean umed într-o pădure şi aţi văzut gândacii fugind în toate direcţiile, ştiţi deja că aceştia – care joacă un rol important în ecosistemele de pe solul pădurii – adoră să se adune în crăpături întunecoase şi umede.

Cercetătorii au vrut să afle ce s-ar întâmpla dacă acel mediu s-ar schimba.

Dacă o crăpătură întunecoasă s-ar transforma definitiv într-un spaţiu puternic luminat, alegerea logică ar fi ca insectele să plece şi să găsească un alt adăpost întunecat. Totuşi, teoriile despre comportamentul colectiv sugerează că grupurile pot rămâne blocate într-o decizie deja luată, chiar şi după ce mediul se schimbă, iar alegerea nu mai este avantajoasă.

Un studiu din 2015 a arătat că grupurile de gândaci americani (Periplaneta americană) sunt remarcabil de rezistente la perturbările temporare ale mediului lor de viaţă.

Calvo Martin şi echipa sa au vrut să afle dacă această rezilienţă persistă şi atunci când schimbările sunt permanente.

Ei şi-au desfăşurat experimentul pe gândaci americani, folosind un habitat experimental cu două adăposturi identice, care se deosebeau doar prin iluminare. Unul era luminat cu lumină roşie, care le apare mai întunecată gândacilor şi este, prin urmare, mai atractivă pentru ei, iar celălalt era iluminat cu lumină verde.

Aşa cum era de aşteptat, majoritatea gândacilor au ales adăpostul luminat în roşu.

Apoi, cercetătorii au inversat situaţia. Au schimbat iluminarea astfel încât adăpostul ocupat a devenit luminat în verde, iar adăpostul anterior mai puţin atractiv a devenit luminat în roşu, după care au urmărit comportamentul insectelor.

Dacă un gândac era singur, de regulă părăsea rapid adăpostul devenit verde şi se muta în cel luminat în roşu.

Însă în cazul grupurilor de gândaci, rezultatul nu a fost la fel de previzibil. Dacă înainte de schimbarea iluminării se stabilise deja un grup suficient de mare, insectele pur şi simplu rămâneau pe loc. Grupul luase o decizie privind locul de adăpostire şi a rămas fidel acelei alegeri.

Cercetătorii nu cred însă că fiecare gândac îşi amintea individual unde se află adăpostul.

În schimb, „memoria” adăpostului apărea din interacţiunile dintre indivizi.

Fiecare gândac este mai predispus să rămână acolo unde se află deja alţi gândaci. Odată ce un număr suficient de indivizi se adună într-un loc, această atracţie socială poate deveni mai puternică decât semnalul oferit de mediu, care le indică faptul că ar trebui să se mute.

Rezultatul este un fel de memorie colectivă. Niciun gândac nu îşi aminteşte individual, dar grupul, în ansamblu, se comportă ca şi cum ar avea memorie.

În simulări pe calculator, cercetătorii au observat că acelaşi tipar apărea pornind de la un set surprinzător de simplu de reguli.

Gândacii virtuali au fost programaţi să prefere adăposturile iluminate în roşu şi să rămână mai mult timp acolo unde se adunaseră deja alţi gândaci. În model, niciun individ nu avea vreo memorie a adăpostului iniţial.

Cu toate acestea, interacţiunile sociale simple au fost suficiente pentru ca grupurile să rămână fidele alegerii iniţiale, chiar şi mult timp după schimbarea condiţiilor de iluminare.

„Memoria colectivă poate apărea exclusiv prin interacţiunile dintre indivizi şi poate fi stocată în structura socială”, au scris cercetătorii.

Oamenii de ştiinţă consideră că această dinamică nu este specifică doar gândacilor de bucătărie. Multe grupuri de animale iau decizii colective – de la bancurile de peşti şi stolurile de păsări până la coloniile de furnici, roiurile de albine şi chiar oamenii.

Rămâne însă de văzut cât de răspândită este această formă de memorie colectivă.

Dacă cercetătorii au dreptate, gândacii de bucătărie ar putea reprezenta doar un exemplu al unui fenomen mult mai amplu, care ar putea exista oriunde animalele iau decizii împreună.

Rezultatele studiului au fost publicate în revista PLOS One.