Revoluţie în Alzheimer: un neurolog foloseşte stilul de viaţă pentru inversarea bolii în stadiu incipient
alte articole
Din cauza pierderii memoriei, o femeie de 49 de ani ajunsese la situaţia în care îşi lipise un bileţel pe volanul maşinii pentru a-şi aminti să conducă pe partea dreaptă a drumului. Fiind alergătoare, era obişnuită să circule pe stânga şi începuse să confunde cele două lucruri.
Diagnosticată cu tulburare cognitivă uşoară asociată cu boala Alzheimer, ea l-a întrebat pe un neurolog dacă poate face ceva pentru a preveni agravarea stării. Acesta i-a răspuns însă: „Mult noroc!.”
Nefiind mulţumită de răspuns, aceasta a decis să încerce un tratament de medicină de precizie, care a dat rezultate în cazul ei. În timp, rezultatele testelor cognitive s-au îmbunătăţit substanţial.
Ea este una dintre pacientele prezentate într-un studiu de cazuri publicat în revista Biomedicines în 2024.
Mulţi oameni cred că boala Alzheimer este pur şi simplu o chestiune de gene deficitare, ghinion sau o consecinţă inevitabilă a îmbătrânirii – şi că, odată ce începe declinul, nu se mai poate face mare lucru. Dr. Dale Bredesen, autorul principal al studiului şi neurolog recunoscut la nivel internaţional, specializat în boli neurodegenerative, a afirmat că această convingere este depăşită şi că şi-a construit o carieră încercând să demonstreze acest lucru.
„Mi-aş dori ca mai mulţi oameni să înţeleagă că boala Alzheimer este mult mai răspândită decât ar trebui să fie”, a declarat Bredesen, dezvoltatorul protocolului de medicină de precizie ReCODE (Reversal of Cognitive Decline) pentru boala Alzheimer, pentru The Epoch Times. El consideră că medicina de precizie ar trebui să constituie abordarea adecvată a acestei boli.
O boală cu factori multipli
Bredesen s-a referit la un comutator biologic care face ca creierul să alterneze între ceea ce el numeşte „modul de conexiune” şi „modul de protecţie”.
Când creierul se află în modul de conexiune, poate învăţa, se poate adapta şi poate forma amintiri. El a spus el că boala Alzheimer se dezvoltă atunci când creierul trece în modul de protecţie, o schimbare care poate fi declanşată de mulţi factori diferiţi, printre care rezistenţa la insulină, apneea de somn, deficitul de energie, lipsa exerciţiilor fizice, inflamaţia cronică, infecţiile şi expunerea la toxine precum poluarea aerului, metalele grele şi microplasticele.
„Abordăm o insuficienţă a reţelei”, a spus el. „Nimic în sine nu reprezintă un remediu. Este ca şi cum ai regla o maşină. Modifici mai multe elemente pentru a le face să funcţioneze împreună, astfel încât organismul să nu mai fie nevoit să rămână în modul de protecţie şi să poată reveni la modul de conexiune.”
„Unul dintre motivele pentru care tratamentul bolii Alzheimer nu a avut un succes deosebit până acum este că, de-a lungul timpului, am abordat această boală într-un mod prea limitat şi prea târziu”, a declarat pentru The Epoch Times dr. Margarita Mihailova, neurolog autorizat şi medic specialist în medicina funcţională. Accentul trebuie mutat dincolo de amiloid, către o varietate de factori, de la rezistenţa la insulină până la deficienţele nutriţionale, a adăugat ea: „Acestea nu sunt chestiuni legate de medicina alternativă, ci factori de risc recunoscuţi pentru demenţă.”
Recunoaşterea tot mai largă a faptului că Alzheimer este o boală asociată cu mulţi factori a condus la abordări ale medicinei de precizie în tratarea acesteia. În loc să se administreze tuturor acelaşi tratament, medicina de precizie adoptă o abordare mai personalizată: medicii iau în considerare factorii care ar putea afecta sănătatea creierului unei persoane şi apoi elaborează un plan bazat pe specificul persoanei respective.
Într-un studiu, cercetătorii de la Weill Cornell Medicine şi NewYork-Presbyterian au utilizat o abordare bazată pe medicina de precizie la persoanele cu boala Alzheimer sau cu tulburări cognitive uşoare. Participanţii au beneficiat de un program personalizat care a inclus modificări ale dietei, exerciţii fizice, somn, gestionarea stresului, suplimente alimentare şi, în unele cazuri, medicaţie. Majoritatea au prezentat îmbunătăţiri sau stabilizarea funcţiei cognitive pe parcursul studiului, alături de îmbunătăţiri ale mai multor factori de risc asociaţi cu boala Alzheimer.
Conştientizare
Interesul lui Bredesen pentru boala Alzheimer a început când avea 18 ani şi era student în primul an la Caltech. Mai târziu, după ce a devenit neurolog şi cercetător, a petrecut zeci de ani studiind mecanismele din spatele bolii şi a devenit din ce în ce mai frustrat de lipsa de progrese din acest domeniu.
„De-a lungul întregii mele cariere, boala Alzheimer a reprezentat o sentinţă la moarte fără niciun succes terapeutic”, a spus el. „Toată lumea cunoaşte un supravieţuitor al cancerului, dar nimeni nu cunoaşte un supravieţuitor al bolii Alzheimer.”
Această frustrare l-a determinat să pună sub semnul întrebării nu doar tratamentele, ci şi ipotezele care stau la baza acestora.
„Trebuie să înţelegem natura fundamentală a bolii Alzheimer, deoarece niciuna dintre teoriile actuale nu a dus vreodată la un tratament semnificativ”, a precizat el.
La fel ca mulţi cercetători, Bredesen a crezut iniţial că răspunsul ar fi un singur medicament şi a fost surprins când a constatat că nu era aşa. Cercetările i-au arătat că, pentru a obţine cele mai bune rezultate, trebuie abordate mai multe căi, ceea ce l-a determinat să dezvolte protocolul ReCODE, o abordare personalizată a tratării bolii Alzheimer.
Protocolul ReCODE
Protocolul lui Bredesen este un exemplu al modului în care poate arăta medicina de precizie în practică.
Obiectivul protocolului este identificarea cât mai multor factori potenţiali care contribuie la declinul cognitiv şi abordarea acestora. Este un proces solicitant — Bredesen recomandă să-l consideraţi ca pe un job cu jumătate de normă — aproximativ două ore pe zi.
Protocolul se axează pe o dietă bogată în plante, uşor cetogenică şi cu conţinut ridicat de fibre: legume cu frunze verzi, legume fără amidon, grăsimi sănătoase şi alimente cu indice glicemic scăzut. Se recomandă consumul de produse ecologice, peşte sălbatic cu conţinut redus de mercur, precum şi ouă şi carne provenite de la animale crescute în libertate. Alimentele procesate, carbohidraţii rafinaţi, îndulcitorii artificiali, alimentele care conţin gluten, lactatele şi alcoolul nu sunt reecomandate. Oamenii sunt încurajaţi să postească peste noapte timp de 12 până la 16 ore. Această abordare contribuie la menţinerea sănătăţii intestinale, a sensibilităţii la insulină, a flexibilităţii metabolice şi a producţiei de cetone.
„Creierul are nevoie de multă energie pentru a funcţiona”, a spus Bredesen. Acesta poate utiliza glucoză sau cetone, dar multe persoane nu au acces la niciuna dintre ele deoarece sunt rezistente la insulină. Ele nu utilizează glucoza în mod eficient, iar nivelurile ridicate de insulină împiedică ficatul să producă cetone.
La fel ca orice alt aspect al protocolului, abordarea alimentară trebuie individualizată, a spus Bredesen. Pentru o persoană supraponderală, postul şi cetoza pot fi mai uşoare, deoarece dispune de rezerve de grăsime din care să producă cetone. Pentru o persoană fragilă, însă, aceeaşi abordare s-ar putea să nu fie adecvată.
Exerciţiul fizic este o altă componentă esenţială. Protocolul include exerciţii aerobice, antrenament de forţă, exerciţii de echilibru şi stretching timp de cel puţin 45 de minute pe zi, şase zile pe săptămână. Fiecare tip de exerciţiu aduce beneficii creierului în moduri diferite. Exerciţiile aerobice îmbunătăţesc fluxul sanguin şi aportul de oxigen, iar antrenamentul de forţă îmbunătăţeşte sensibilitatea la insulină. Se recomandă antrenamentul cu intervale de intensitate ridicată de două ori pe săptămână.
Pacienţii trebuie să aibă un somn de calitate între 7 şi 8 ore pe noapte, cu o fază adecvată de somn REM şi somn profund.
Nivelurile hormonale şi starea nutriţională — inclusiv vitaminele D şi B, mineralele, omega-3, funcţia tiroidiană şi hormonii sexuali — sunt evaluate şi corectate acolo unde este necesar. Este inclusă, de asemenea, gestionarea stresului prin biofeedback şi antrenamentul variabilităţii ritmului cardiac. Odată ce creierul a fost mai bine hrănit, se adaugă şi stimularea cerebrală.
„Ultimul lucru pe care ţi-l doreşti este să faci antrenament cu greutăţi dacă eşti malnutrit. Acelaşi lucru se aplică şi creierului”, a afirmat Bredesen.
Ce au descoperit studiile clinice
Studiile clinice ale lui Bredesen din 2022, publicate în Journal of Alzheimer’s Disease, au testat abordarea sa de medicină de precizie la 25 de persoane cu tulburări cognitive uşoare sau demenţă. Fiecare persoană a primit un plan de tratament personalizat pe o perioadă de nouă luni. La finalul studiului, s-au raportat îmbunătăţiri la testele cognitive şi la măsurătorile RMN, fără efecte secundare grave.
Cel mai recent studiu al său, aflat în prezent în aşteptarea evaluării inter pares, a comparat protocolul ReCODE cu îngrijirea standard la persoanele cu tulburări cognitive uşoare sau demenţă în stadiu incipient. Îngrijirea standard înseamnă că participanţii au continuat să primească tratamentul obişnuit, administrat de obicei de furnizorii lor de servicii medicale cu medicamente care vizează în principal simptomele. 50 de pacienţi au urmat protocolul de medicină de precizie, iar 23 au primit tratamentul standard.
Testarea cognitivă a fost efectuată la începutul studiului şi din nou la trei, şase şi nouă luni.
Participanţii care au urmat protocolul de medicină de precizie au prezentat îmbunătăţiri semnificative în ceea ce priveşte funcţia cognitivă generală, memoria şi severitatea simptomelor bolii Alzheimer. S-au observat îmbunătăţiri în ceea ce priveşte tensiunea arterială, indicele de masă corporală, controlul glicemiei, profilurile lipidice şi alţi markeri.
Amploarea efectului tratamentului asupra funcţiei cognitive generale a fost calculată ca fiind de şapte ori mai mare decât cea raportată în studiile clinice cu medicamente anti-amiloide, precum lecanemab şi donanemab.
Deşi Mihailova a menţionat că medicina de precizie pentru boala Alzheimer este încă un domeniu în dezvoltare, ea a afirmat că lucrările lui Bredesen reprezintă o schimbare importantă în modul în care este înţeleasă boala şi contestă ideea că Alzheimer este o boală cu o singură cale de evoluţie.
„O abordare multimodală a stilului de viaţă şi a metabolismului are cele mai mari şanse să ajute în stadiile incipiente ale bolii, când funcţia reţelei neuronale este încă suficientă pentru a fi menţinută sau îmbunătăţită”, a spus ea.
„În cazul demenţei mai avansate, putem încă îmbunătăţi calitatea vieţii, somnul, comportamentul şi povara îngrijitorilor, dar ar trebui să fim mult mai precauţi în ceea ce priveşte aşteptările privind reversibilitatea cognitivă.”, a susţinut aceasta.
Un punct de cotitură
Chiar şi printre cei care susţin obiectivele protocolului, caracterul practic al abordării ridică semne de întrebare.
Paul Ehren, specialist în nutriţie funcţională şi antrenor personal cu calificare de master, a declarat pentru The Epoch Times că programul este „atât de exigent în ceea ce priveşte partea de exerciţii fizice, încât foarte puţine persoane îşi pot permite timpul sau costurile implicate”.
Bredesen recunoaşte acest lucru. Oamenii nu trebuie să facă totul perfect, a spus el.
„Există un prag care diferă de la o persoană la alta. Să faci cât poţi şi să continui să te perfecţionezi duce, de obicei, la rezultate bune.”, a menţionat acesta.
În prezent, nu există un tratament pentru boala Alzheimer. Medicamentele existente au doar un impact modest asupra evoluţiei bolii, sunt de obicei prescrise într-un stadiu avansat al bolii şi pot avea efecte secundare semnificative. Eşecul a zeci de studii clinice din ultimele două decenii i-a determinat pe cercetători şi medici să analizeze mai amplu factorii care stau la baza acestei boli.
Bredesen consideră că acest domeniu se află la un punct de cotitură.
„Nu va mai dura mult până când nu va mai trebui să ne trezim dimineaţa îngrijoraţi de boala Alzheimer”, a spus el. „Dacă facem ceea ce trebuie, aceasta va deveni un flagel al trecutului.”
